Mi se zice Thea. Poate mie nu-mi place, încă nu știu. Sunt prea mică să îmi pot exprima o opinie, sau să mă opun și deocamdată nu vreau să mă cert cu ei.

Ce sunt eu acum, asta ați fost voi.

Ce sunteți voi acum, asta voi fi eu…

și nu-mi vine să râd…

De fapt mă cheamă Theodora Mara Constantin.
Şi dacă tot mă strigă Thea, cu th, de ce nu m-au „înmatriculat” Thea? Las′că mă fac eu mare şi o să văd atunci cum mă prezint.
Deocamdată mă prezintă mami şi tati: „Ea e Thea.”
Aşadar, despre mine este vorba în cele ce urmează.
A început în Ianuarie, 2007. În ziua de 21 am văzut lumina zilei.
Ba nu, am văzut lumina lunii, că am venit la ceasul când majoritatea se pregătesc să schimbe ziua.
Hmm, de fapt a început prin 2oo6, cică, aşa zic cei mari de lângă mine, prin Mai. Eu nu ştiu, nu îmi aduc aminte prea bine. Sunt câteva „flash-uri” din vremea când eram în burtică.

Îmi aduc aminte când mami vorbea cu mine, să mă liniştesc şi mă culc, că ea e obosită şi se duce la serviciu a doua zi…
Dar, ce, pe mine mă lăsa acasă? Mă căra după ea peste tot…
…Şi nici tati nu-i zicea nimic. Deh, ce-i poţi zice unei femei însărcinate?
Mai ştiu că m-au plimbat în maşină, în concediu, de nu mai găseam nordul, că mami a băut numai apă plată (fără lămâie), că tati fumează, bea tărie şi mâncă ′zlană′ (o auzeam pe mami că-i tot spunea ceva de colesterol, ce-o fi aia?)
Ne aducem aminte şi râdem şi acum că tati se juca cu mine: eu împingeam picioruşele dinăuntru şi el mi le împingea înapoi, eu băteam cu mâna şi el răspundea de „dincolo”, spre disperarea lu′ mami, care voia să doarmă.
Mai ştiu că tati are o gaşcă nebună, veselă, dar gălăgioasă.
„-Buey, gura mică, eu tre′ să dorm.”
Ce să vă mai zic, nici acum nu e vreo mare diferenţă, decât că acum ne vedem, acum beau şi mănânc şi eu „copilăreşte”, cum să spun, că nu pot omeneşte, încă…
Aproape merg în picioare şi sunt aproape cuminte.
Într-un cuvânt, suntem o familie aproape normală, aproape perfectă, ce să mai, suntem aproape…
Aşadar, născută Duminica, pe 21 Ianuarie 2007, la orele 22:30, după ce s-a chinuit barza vreo 4 ore să intre pe coş.
Am absolvit cursurile de alimentare naturală (cu durata de două luni jumate), în prezent studiez „Hrana solidă, primele silabe şi primii paşi”.
Angajată definitiv în cursa „Un zâmbet mic pentru o bucurie mare”